Acum facem o călătorie la zidul Păcurilor. Am trecut un pic granița, la vecinii noștri căneșteni, dar nu trebuie să se supere, că oricum vom fi din nou o familie, nu peste mult timp. O familie, adică o comună.
Și începem cu această imagine, de sub zidul Păcurilor, privind în jos, pe vale, printre pinișorii aceștia plantați de Dumnezeu. Este un peisaj superb printre acești pinișori, în special când ești printre ei.
În cea de-a doua poză, suntem câțiva metri mai sus de la poza anterioară și privim cam înspre Poieni, Pletari. Vedem și în această poză, păduricea crescută de la Dumnezeu. Iar mai în depărtare puțin, vedem și pădurea cea mai învârstă, cea plantată de oameni cu mulți ani în urmă.
În cea de-a treia poză, privim de pe zidul Păcurilor, înspre Șuchea, Pădurea Mare, Scorușești și Odăile în depărtare. Cu ochiul liber se vede bine la Scorușești și la Pădurea Mare.
Aici privim chiar pe vale în jos, tot de pe zid și vedem în imagine și Malul Alb, dar nu mai vedem la Scorușești.
Iar aici, ne îndreptăm privirea cam înspre Chilii și vedem în depărtare satele Trestioara și Veghiuri.
Aici privim pe coama zidului Păcurilor și vedem și un pic din satul Păcuri. Ghinionul meu a fost, că a intrat soarele în nor când am ajuns eu acolo și nu prea au ieșit luminoase imaginile. Dar se vede destul de bine, zic eu.
Aici privim tot de pe zid, peste partea de sus a Păcurilor, înspre Valea lui Dragomir și Gura Văii. Frumoasă tare este pădurea de la Păcuri în jos, pe Valea lui Dragomir. Dacă mi-ar da voie păcurenii, aș merge odată și acolo, să fotografiez pădurea aceea mai îndeaproape. E superbă!
Aici suntem unde se termină valea cu care am început și se intră în pădurea mai învârstă.
Iar aici suntem în pădure, undeva aproape deasupra locului unde este bâlca de saramură.
